Misiunea mea - in sfarsit am inteles-o dupa ani de cautari

 Mereu am considerat ca misiunea in viata a unui om trebuie sa fie ceva maret, precum a gasi tratamentul pentru o boala grea sau a ajuta copiii saraci din intreaga lume. Nu e asa. Ieri m-a "lovit" realitatea si am inteles misiunea mea. O caut de ani de zile prin diverse cursuri, seminarii si carti. Si abia ieri, dupa ani intregi de zbatere am inteles-o. E simpla si nu presupune decat a trai in concordanta cu valorile mele. 

M-am nascut intr-un neam de mincinosi, de hoti, de oameni rai, abuzivi, afemeiati, betivi, panarame, oameni egoisti, aroganti,  violenti. Oameni care nu-si respecta si-si abuzeaza sotiile si copiii, pe cei mai slabi, lasi care nu au curajul sa isi asume raspunderea pentru faptele lor, oameni manipulatori care considera ca a-i controla pe altii este dreptul lor. E drept, sunt si parti bune, dar cele rele sunt dureroase. 

Oameni falsi pentru care ceea ce crede lumea este mai important decat relatiile calde, autentice de familie. Oameni capabili sa faca orice pentru a fi bine vazuti in societate, dar incapabili de comunicare, de deschidere, oameni falsi, lipsiti de integritate, capabili de orice pentru a obtine avantaje materiale si statut in societate. Oameni care isi calca pe suflet, oameni pentru care e mai important sa fii bine vazut de lume decat sa fii bine cu adevarat cu tine si sa ai o relatie apropiata cu cei dragi. Oameni reci, distanti care considera ca trebuie sa-ti educi copiii cu forta, cu violenta, cu umilinte. Oameni care considera ca un copil este slab si incapabil sa gandeasca pentru el iar parintele care mereu stie mai bine trebuie sa il ghideze si sa il controleze cu orice pret. 

Simt ca am si eu in mine aceste gunoaie, aceste non-valori, dar aleg ca ele sa se opreasca la mine, sa nu fie perpetuate pe mai departe. M-am nascut in familia in care m-am nascut tocmai pentru a le intelege mai bine. 

Odata, cand Vlad era mic si m-a suparat foarte tare am fost tentata sa il lovesc. Am aruncat cu furie un scaun pe jos si am urlat la el. Dar m-am oprit. Imi amintesc si acum dupa 10 ani. Nu vreau ca fiului meu sa ii fie frica de mine si sa faca ce vreau eu pentru ca se teme de mine, pentru ca asa i-am ordonat sau pentru ca asa trebuie sa nu ne vorbeasca lumea. Am incredere in discernamantul lui si nu m-a dezamagit. Am discutat mereu deschis si l-am ascultat desi am fost tentata de multe ori sa ii impun cate  ceva.

Si ieri mi-am inteles misiunea - nu trebuie sa vindec nicio boala, nici sa opresc foametea in lume. Misiunea mea e legata de neamul meu. Trebuie sa opresc perpetuarea non-valorilor si asta va ajuta la ridicarea neamului intreg la alta vibratie. Pentru unii nu este deloc confortabil, dar asa am fost mereu, am scos lumea din zona de confort. La asta ma pricep cel mai bine. Vreau sa fac o schimbare si asta e misiunea mea. Sa traiesc in concordanta cu valorile mele, sa accept ca si non-valorile exista in noi, dar sa nu le manifest in viata mea. Atat. E o misiune mai simpla decat credeam. De ani de zile ma zbat sa inteleg ce am de facut in viata asta. Trebuie doar sa traiesc si sa nu mai fac compromisuri. Sa fac ce simt, nu ce trebuie si nu ce mi se impune cu forta sau cu manipulare si minciuni.

Cine ma sustine si simte ca mine este binevenit in viata mea. Cine are alte planuri, nu ii stau in cale. Doar ca nu mai accept manipulare, minciuni, abuz. Le-am acceptat pana acum doar cu scopul de a le intelege. De-acum le-am inteles, le recunosc si aleg sa ma indepartez de ele. Cine este dispus sa iasa din zona de confort, este binevenit alaturi de mine.

Va pup,

Geo