Cand Delia mi-a spus ca suntem putine persoane la curs i-am trimis un mesaj in care am rugat-o sa lucram pe problemele fiecaruia cat mai tintit posibil si sa nu mai pierdem vremea in discutii inutile in breakout rooms cum facusem in cursurile anterioare, discutii in care de regula nimeream cu persoane care nu erau pregatite si cu care simteam ca imi pierd timpul. Delia mi-a respectat dorinta, dar mi-am luat-o peste nas big time pentru ca am lucrat cu o persoana mult mai avansata decat mine care probabil ca se simtea fix la fel si care a avut rabdare cu mine - o lectie din care am iesit umilita, mica, proasta, neinsemnata...sau cel putin asa m-am simtit. Multe sentimente dureroase traite in copilarie cand nu eram niciodata destul de buna la scoala indiferent cati de 10 pe linie aveam, tot era cineva mai bun decat mine inaintea mea care sa ma umileasca si pentru care sa iau bataie acasa. Simteam stomacul ghem de stress ca nu ma descurc si ca ceilalti au asteptari de la mine. Cam asa m-am simtit si la curs, in fiecare zi tot mai rau.
In prima parte a fiecarei zile lucram cu Delia si cu o cursanta mai veche de-ai ei care relua cursul, de fapt care cred ca fusese rugata sa participe pentru a lucra cu mine. Am luat cele 7 capitole ale cursului pe rand, ne-am testat programele aferente si am inceput sa lucram cate 2 pe zi. Procesul consta in a alege un program limitativ si in perechi fiecare efectua un proces de sapare profunda pe programul celeilalte. Eu eram varza de fiecare data. Cealalta cursanta era ca o mitraliera pe mine, lucra tintit, precis, stia exact ce sa intrebe si ce sa faca. Cand imi venea randul mie, imi venea sa intru in pamant, mi se golea mintea instantaneu de idei, puneam intrebari aiurea numai sa umplu timpul cu ceva, ma simteam mica, proasta, neinsemnata, incapabila. Daca inchideam ochii simteam cureaua tatalui meu asupra mea din nou pentru incompetenta mea. Pentru ce te tin la usa? Asta e treaba ta! Sa inveti! Sa stii! Sa fii premianta! Pe Delia o vedeam ca pe o profesoara care ma evalueaza intrerupandu-ma de fiecare data cand ziceam o prostie iar pe cealalta cursanta ca pe colegii mereu mai buni decat mine. Oricate coronite aduceam acasa, mereu era cineva mai bun...
Totodata faptul ca in timpul discutiei cursanta cealalta facea mancare, spala vase sau era la volan in timp ce lucra cu mine, ma facea sa ma simt ca nu merit atentie, era evident mai buna decat mine si nu meritam sa stea ca si mine la masa, cu toata atentia tintita pe ecran. Isi permitea sa isi faca treburile, ca doar era mult mai buna. Mental stiu ca e o prostie, dar asa ma simteam - nerespectata. Simteam ca nu sunt destul de buna incat sa merit timpul si atentia cuiva.
Vedeti deja cate programe limitative ies? V-am zis ca am rascolit gunoiul din mine foarte adanc.
Cursanta cu care lucram pleca dupa 1-2 ore si venea un alt cursant cu care petreceam restul cursului lucrand impreuna in acelasi mod. Eram cred cam la acelasi nivel si eram lasati sa lucram fara a fi intrerupti prea mult, doar cand ceream noi ajutor.
Capitolul 1 a fost despre eliberarea obligatiilor fata de parinti
Capitolul 2 eliberarea trecutului
Capitolul 3 eliberarea obligatiilor fata de societate
Capitolul 4 si 5 se refereau la eliberarea presiunii fata de grup si capacitatea de a primi abundenta infinita. Din lista de programe limitative de testat nu am gasit mai nimic si mi s-a spus ca este normal sa nu apara la nivel constient pentru ca le-am mai lucrat...totusi...ele sunt inca acolo. Mi s-a parut ciudat, dar am acceptat ideea pentru ca lucram cu persoane cu mult mai multa experienta decat mine. La rugamintea Deliei am inceput sa citesc toate programele urmand ca cealalta cursanta mai avansata sa imi spune pe care vede ea ca le am. Au iesit mai mult de jumatate, vreo 30 macar. M-am simtit iar mica si neinsemnata pentru ca desi mie la testare nu imi iesisera, mi s-au impus ca fiind adevarate de cineva din exterior. Poate le am, nu stiu, dar cum de mie nu mi-a iesit chiar nimic? M-am simtit iarasi umilita si am inceput sa lucrez fara vreun chef niste programe de care nu eram convinsa ca le am.
Apogeul a fost in Ziua 3 cand mi s-a spus ca am programul "Dumnezeu m-a parasit", cand celalalt cursant a inceput sa il lucreze pentru ca aparent il avea si el, cand mi s-a atras atentia cumva ca nu accept programele lucrate de el, desi si eu am acelasi program si ar trebui sa fiu mai deschisa. Pur si simplu nu rezonam cu ce se lucra...si mi s-a spus ca in Ziua 4 Delia va lucra cu mine acest program.
Mi s-a parut un subiect sensibil, sa se scormoneasca in subconstientul meu dupa niste programe pe care nu stiu sigur daca le am, sa accept niste schimbari poate din rusine sau sub presiune...si am renuntat...
Si acum cand scriu aceste randuri simt o usoara durere de cap, semn conform medicinii germane ca m-am simtit atacata. Poate am programele, nu stiu, dar nu sunt pregatita sa le scot. Poate...
Pe total cursul m-a ajutat sa imi imbunatatesc relatia cu banii - am inceput sa castig un pic mai bine dupa ce am lucrat programul "Abundenta mea este la ... (numele ultimei firma unde am lucrat si unde se pare ca mai-am lasat banii si abundenta)"
Mi-am lucrat programele identificate (Sunt proasta, neinsemnata, etc.), resentimentele fata de Delia si fata de situatie, stiu ca intentia ei a fost una buna, poate ca trebuia totusi sa reprogrameze cursul si sa lucrez intr-un mediu normal de curs, cu alti cursanti la fel ca mine...nu stiu...
In general, atunci cand reactionezi exagerat la o situatie, niste traume pe care le ai declanseaza reactia exagerata. Am lucrat in mare cu ele, dar vazand acum cand scriu ca inca ma deranjeaza ce s-a intamplat, cred ca trebuie sa intru mai adanc in traumele din copilarie in care ma simteam mica, proasta si neinsemnata...o sa o fac cat de curand pentru ca trebuie sa scap de aceste sentimente negative care imi fac foarte rau...ma opresc aici deocamdata...
Ah...am reluat singura cele 7 capitole si le-am lucra dupa manual, dar abia la 2 saptamani dupa curs m-am simtit in stare...
.png)