In continuare nu sunt multumita de banii pe care ii atrag, m-am saturat sa tot spun ca sunt recunoascatoare cand nu sunt, nu pt 2 bani amariti. Vreau sa am cu adevarat pentru ce sa fiu recunoscatoare. Si insist cu banii pentru ca stiu ca atunci cand ai bani poti ajuta si pe altii, poti face multe lucruri bune. Daca oamenii din lumea asta ar avea toate nevoile de baza implinite, lumea ar arata altfel. Asa ca ma lupt cu mine, cu programele mele, cu monstrii din capul meu, poate asa ajut si alte femei sa isi depaseasca traumele similare. Stiu ca putine femei castiga cat isi doresc si sunt urmarite de traume cu carul, traume si programe limitative care le blocheaza si le tin la sol. Nu le lasa sa "zboare" libere ca sa zic asa. Iar eu am adunat multa ranchiuna impotriva maternitatii...
In perioada premergatoare graviditatii lucram ca manager HR intr-o multinationala. Eram demotivata, nu imi mai placea acolo, simteam ca nu am nicio putere de a face ceva, eram un tampon intre managerii din strainatate care luau adevaratele decizii si angajatii care se plangeau de multe in companie dar carora nu le puteam explica deciziile, fiind confidentiale. Trebuia sa inventez tot felul de modalitati de a motiva oamenii, fara bani bineinteles, ceea ce ma macina continuu. Eram suprasolicitata, nu castigam cat credeam ca merit, nu aveam curaj sa cer mai mult pt ca mereu mi se spunea ca nu fac parte dintr-un departament productiv, dar macar castigam, nu aveam grija banilor.
Cand am decis sa ne marim familia, am decis totodata sa renunt si la acest post si sa stau acasa sa ma ocup de educatia copilului. Ne cumparasem si casa la tara, munca mea se muta in gradina si langa copil.
Am avut o sarcina frumoasa, dorita, fara greturi sau alte probleme, cu exceptia ultimei perioade de vreo 2-3 saptamani cand nu puteam sa dorm, stateam noaptea cu 4 perne sub cap la unghi de 45 grade sperand ca odorul sa nu mai dea atat din picioare si sa-mi lase organele interne in pace. Nu voiam decat sa iasa odata sa ma odihnesc si eu. Visam cai verzi pe pereti pentru ca 2 ani dupa nu am dormit 3 ore legate. Eram un zombie umblator, murdara, neingrijita, nespalata, nepieptanata, cu camasa mereu uda de lapte, ma ridicam din pat cu zeci de intepaturi prin cap de la oboseala. Sa merg sa fac o baie mi se parea un efort supraomenesc...desi aveam mare nevoie si in oras aveam toate conditiile, nu ca aici la tara. Am ramas cu o burta urata dupa sarcina (atac asupra burtii explica noua medicina germana - atac atat din afara cu cezariana cat si dinauntru pt ca copilul ma lovea continuu, la orice ora din zi si din noapte), banii s-au redus la aproape un sfert pe durata primilor 2 ani cat a fost concediul de crestere copil, apoi la zero absolut dupa. Intra pe card doar trista suma de 84 de lei, alocatia copilului, de la o suma de 4 cifre, salariul meu de manager HR.
Ce programe extrag eu de aici? Simt ca sunt multe...le iau alandala cum vin...
Ah...si urasc gravidele, imi e sila de ele - daca citeste vreo gravida pe-aici, imi pare rau, o sa lucrez programele astea, dar deocamdata asa simt. Imi e sila de burtile umflate si diforme, de fetele multumite si vesele...sau mandre. Zilele trecute cautam o rochie pt un eveniment si imi tot sareau in fata pe site rochii pt gravide. Nu mai vreau copii, imi e groaza de o alta sarcina, relatia cu sotul a fost distanta ani buni pt ca m-am dedicat complet copilului iar sotul dupa vreo 4 ani a inceput sa puna presiune sa ma ocup si de el, nu doar din datorie ci si din placere. Ce placere, frate cand tot ce imi doream eu de la viata era sa dorm? Eram satula de copil, de sters la fund, de scutece murdare, de urlete, de scandal, voiam pace, tihna si liniste...da, acum dupa aproape 10 ani incep sa le am, si relatia cu sotul se imbunatateste tot mai mult pe masura ce trec anii...initial il vedeam ca pe un disperat aflat la criza varstei mijlocii, egoist care nu vrea decat sa se simta el bine. Am inteles ca ii pasa cu adevarat de mine si se consuma cand ma vedea atat de ravasita, dedicata numai copilului, fara timp nici macar pt mine...pt sot ce sa mai zic.
Acum vreo 2 ani am descoperit rochiile - vara aceea am avut bani multi si o relatie foarte buna cu sotul, totul mergea lin, in flux bun sa zic asa...dovada ca banii si sexualitatea merg clar mana in mana. Apoi am dat peste cartile lui Denise Duffield, m-a furat mirajul banilor, am vrut mai mult...muuuult mai mult si s-a blocat iar totul...si banii...si partea cealalta.
Acum ma simt ca un arici tepos, nemultumit. Nu pot sa ma plang, nu mor de foame, Doamne fereste, am tot ce imi trebuie, nu platim facturi, suntem off-grid, am o familie frumoasa, relatia de cuplu este buna...dar lipseste acel flux lin si continuu...la ambele domenii...scriu toate acestea ca sa imi deblochez lista de programe de lucrat...ca sa apas butoanele dureroase si mai rau, deschid internetul si ma uit la poze cu gravide...bleah...ce dezgustator...incep sa curga programele limitative in agenda mea...si simt ca eliberez mult rau din mine si multa inchistare cu fiecare rand pe care il scriu...wow...
Am deja 32 de programe in lista, vi le pun la final dupa ce le lucrez. Dau printre imaginile de pe net si peste poza unui cuplu pe dos, cu el gravid si ea negravida. Umflatul ala mi se pare doar jenant si tampit, nu dezgustator asa cum mi se parusera femeile de mai devreme. Hm...deci cu femeile am o problema. Nefericitul ala imi provoaca doar mila. Observati ce cuvinte tari imi vin...deci am o trauma adanca aici, pusa sub pres de cativa ani...
Iata ce programe am descoperit...si cate ura si scarba este adunata in ele...wow, cata tristete aveam in mine:
.png)