Dupa cum spuneam anterior, Georgeta lucreaza mult cu fiecare participant in parte. Astazi a inceput cu altcineva...si pe durata sesiunii m-am tot gandit oare eu ce sa zic daca ma alege si pe mine...si nu imi venea nimic clar in minte. Doar am lucrat atatea teme. Mi se parea ca le-am epuizat pe toate. Culmea! Daca la inceput parca izvorau de undeva si nu se mai terminau, acum le epuizasem pe toate. Eram perfect curata...in mintea mea...pentru ca Georgeta m-a ales fix pe mine. Are un simt extraordinar in a alege pe cei care au nevoie de lucru. Si da, cumva pe ceilalti alesi ii simteam si eu ca au nevoie de a lucra si de a isi gasi echilibrul, dar pe mine nu. Eram sigura ca e greu sa mai gaseasca ceva la mine. Si a gasit...mamaaa, cate a gasit.
M-a intrebat ce vreau sa lucrez. Am scaldat-o tot gandindu-ma, am amintit de rana de abandon pe care tocmai o lucrasem, apoi mi-am luat inima in dinti si cu riscul de a rade lumea de mine, le-am spus ca vreau sa ma asculte creatorul mai mult atunci cand am nevoie sa schimb vremea. Da, zambiti! - stiu ca e amuzant :) Ultimele ploi si zapezi din preajma Pastelui m-au dat tare peste cap si am fost dezamagita de faptul ca se poate intampla asa ceva - pentru ca evident vremea nu fusese normala si evenimentele (ploaie, zapada si frig in exces tocmai cand erau pomii infloriti) clar erau provocate. E drept ca am rugat creatorul intai sa ne dea ploaie - si ne-a dat...numai ca dupa ne-a mai dat si 3 zile de ninsoare iar zapada la noi in curte a ajuns la 50 de cm. Am rugat creatorul sa ne dea soare si sa ne protejeze pomii infloriti - si da, pomii au fost protejati pentru ca asa cu zapada pe ei, caisii mei au fructe. Si acum avem si soare...si iazurile pline cu vreo 17 mc de apa dupa seceta crunta de vara trecuta.
Totusi, am intrebat daca se poate face ceva cu vremea, cu abilitatile noastre de a o schimba. Georgeta nu m-a luat in ras asa cum ma asteptam un pic si m-a intrebat serios de ce mi se pare mie necesar sa invat sa schimb vremea. Am zis ca am nevoie sa creasca plantele in gradina...ca sa am ce manca. S-a aprins beculetul!!! Nu vreau sa manipulez vremea pentru orgoliul personal ci din frica de a nu muri de foame.
Georgeta m-a intrebat daca am in familie bolnavi de ficat - pentru ca frica de a muri de foame genereaza aceasta boala. Ding, ding, ding!!! Am o multime - tata, bunica (mama lui), un unchi, o matusa, sotia lui (desi nu e din neamul nostru, probabil a fost atrasa de el dintr-un motiv), un alt unchi cu probleme de ficat si diabet...vreo trei dintre ei, inclusiv bunica morti de ciroza...un alt mos de-al mamei fost prizonier de razboi care nu suporta sa aiba frigiderul gol, bunicii trecuti prin foamete, bunicul povestea des despre perioada in care a umblat prin oras prin toti cunoscutii dupa cateva kg de malai, desi locuiau la tara...mamaaa cata frica de a muri de foame am adunat, din tot neamul, de pe ambele ramuri. Si faptul ca am fost mereu peste greutatea normala...si tata la fel...si mama lui...toate explicate de faptul ca am adunat kg ca rezerva sa nu murim de foame...sa fie acolo.
Si faptul ca sunt mereu neobosita, mereu in cautare de proiecte noi, ma simt mereu vinovata ca nu lucrez destul, ca altii muncesc poate mai mult si incerc sa tin pasul, sa fiu tot mai buna, tot mai eficienta...jonglez munca in gradina, cu freelancing-ul, cu proiectele si sursele de venit pasiv, cu cresterea copilului, cu grija fata de familie, de casa, de animalele din curte, cu dorinta de a invata mereu si de a ma imbunatati...ca sa castig si mai bine, si mai mult...toate dovezi in plus ale faptului ca ma tem sa nu mor de foame...muncesc si adun non-stop ca sa nu ajung acolo...plus beciul de 4x4x2 m mereu plin - cum se goleste putin intru in panica. Responsabilitatea mea principala am considerat ca este sa-mi hranesc familia - si nu mancam ca disperatii, dar adun sa nu duc lipsa...din frica...
Astazi toate aceste frici pe care le aveam acolo ascunse bine au fost scoase la lumina. Si doar era totul atat de evident! Sub nasul meu...si nu m-am prins. Si am discutat si cu tata in dupa-amiaza asta, dupa curs. Si el a avut toata viata aceasta frica. A lucrat in armata si l-a atras mereu departamentul de alimente, acasa aveam mereu rezerve, si ei au la tara beciul plin si mama gateste saptamanal oale intregi de mancare... sa fie mereu frigiderul plin. Nu suporta sa se arunce mancarea, uneori arunca mama pe ascuns cate ceva alterat.
Astazi frica mea de a muri de foame a fost vindecata...si cu mine odata frica de a muri de foame din intreg neamul meu. Am oftat adanc si am simtit o mare povara luata de pe mine. Simt acum ca am si mai multa energie, si mai multa pofta de viata, si mai multa bucurie de a trai si de a ma bucura de lumea asta. Asta face Theta pentru mine cu fiecare zi tot mai mult din februarie incoace...
Multumesc, Georgeta...si Vianna...si Atoatecreatorule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.