Cum va gasiti misiunea/scopul in viata? Ca eu nu reusesc...

 Am aproape 44 de ani si la varsta asta nu pot spune cu certitudine ca mi-am gasit misiunea in viata. Nu simt ca sunt inca aliniata cu ceea ce am venit sa fac aici, totul in jurul meu este inca invaluit in ceata. Am facut ani de zile ce mi s-a spus ca e bine sa fac, ce am fost fortata sa fac, ce mi s-a spus ca trebuie sa fac, ca e bine sa fac...si am ajuns astazi sa ma indoiesc ca am facut ceea ce am venit sa fac. Nu am activitati care sa ma pasioneze si sa simt ca fac o diferenta. E dificil sa te gasesti deodata fara un scop. Ani de zile am invatat sa fiu acceptata la un liceu de top cu note bune, apoi sa iau bacalaureatul cu note bune, apoi sa intru la o facultate de top cu note bune, apoi sa imi gasesc un job unde sa fiu bine platita, apoi sa urc in cariera tot mai sus...am facut toate acestea si nu mi-au adus nici o bucurie si nici o implinire. Familia mea ma sustine si imi este alaturi, sunt recunoscatoare, dar nu simt ca m-am nascut sa fiu mama si sotie si atat. Am liniste si pace, traiesc viata ca un concediu permanent asa cum am crezut ca imi doresc...si nici asta nu ma implineste. Traiesc in mijlocul naturii si e frumos si liniste, dar nici asta nu e destul. "Ti s-a acrit de prea mult bine!" ar zice unii...cei care inca lupta pentru o scoala buna, pentru un serviciu bun, pentru o casa, o familie sau pentru liniste si pace...nu vezi cate ai?

Vad, dar nu ma simt implinita. Ceva lipseste. Nu simt ca fac o diferenta in lumea asta...simt ca trece viata pe langa mine si stau in amortire...intre vase murdare, intre munca in gradina, intre a castiga bani, intre a hrani animalele din curte, a planta rosii in gradina, a invata copilul sa vorbeasca engleza, etc. Nu fac nicio diferenta in lumea asta. 

Lucrez cu mine de ani de zile spiritual, sa imi ridic vibratia, sa fac pace cu mostenirea din familie, cu traumele copilariei si ale neamului, cu emotiile negative acumulate sau primite...si tot nu e destul. 

Nu simt ca sunt pe drumul meu, nu merg spre misiunea si scopul meu. Si asta pentru ca nu stiu care sunt acestea. Si am inceput sa caut, sa citesc, sa imi raspund la aceasta intrebare. Si culmea, eu care ma consideram o persoana care stie ce vrea, cu o minte ascultita, capabila de a lua decizii corecte rapid...eu nu sunt capabila sa raspund la majoritatea urmatoarelor intrebari. M-am lasat atat de prinsa de cotidian, de probleme, de lumea asta plina de suferinta incat nu mai vad scopul meu inalt. Iata ce intrebari am gasit la care sa raspund pentru a-mi clarifica misiunea in viata:

1. Care sunt valorile mele? /  Ce urasc cel mai mult?

R: adevarul, autenticitateam integritatea / minciuna, falsitatea, manipularea, violenta contra celor slabi

2. De ce imi pasa?

R: familia mea, linistea mea, timpul pentru mine

3. Ce imi place sa fac?

R: imi placeau multe, acum multe nu ma mai atrag, de. ex gradinaritul sau scrisul de povesti pentru copii

4. Ce oameni admir?

R: nu am gasit absolut pe nimeni de adaugat aici

5. Ce admir?

R: oamenii care reusesc fara sa se planga, fara sa se victimizeze, care nu renunta, care se descurca.

6. Activitati care imi plac foarte mult, pe care le-as face si fara bani si in care ma pierd (adica nu imi dau seama cand trece timpul)

R: ???

7. Cum arat eu in varianta mea cea mai buna? Ce fac? Cum/unde sunt?

R:???

8. La ce ma pricep foarte bine?

R: organizare, la a motiva oamenii, la a explica altora ceea ce stiu

9. Ce as schimba in lume daca ar fi sa las ceva in urma mea? Nu simt sa ma implic in actiuni umanitare, nici sa ajut animalele, nici macar actiunile de plantare de paduri nu ma mai atrag ca altadata...deci, nu stiu...nu simt ca as face vreo diferenta daca m-as apuca sa hranesc saracii sau animelele fara stapan asa cum fac altii. Sunt insensibila? Nu stiu. Pur si simplu simt ca trebuie sa las pe fiecare sa isi traiasca epopeea aici in holograma asta trista...Unde as putea face o diferenta concreta? Nu stiu...

Trist este ca la majoritatea nu am raspuns. Ma simt blocata.

Acum cativa ani (in 2015) am infiintat un grup in care ajutam producatorii locali din zona mea sa vanda marfa de calitate. Lumea nu prea stia sa aprecieze atunci produsele locale. Grupul a crescut in judetul meu pana la vreo 44.000 de oameni. Se vindeau si se cumparau acolo sute de kg de marfa zilnic. Si ma simteam utila. Dupa modelul grupului meu au aparut si alte grupuri in alte judete. Acum produsele locale sunt ceva apreciat si cautat. Grupul a fost inchis in urma reclamatiei unui client nemultumit ca nu a mai prins si el o comanda de zmeura. Si mi-a prins bine pentru ca misiunea mea se incheiase acolo si nu ma mai puteam desprinde. Ideea insa a ramas si alte grupuri au inflorit. Atunci ma simteam bine, utila. 

A fost insa o etapa. Care e misiunea mea insa...inca nu stiu si e frustrant. O sa incerc sa imi raspund la intrebarile de mai sus...

Numai bine,

Geo