Ieri sotul m-a anuntat ca este nevoit sa revina la un client sa repare un aparat in ziua lui libera, sambata, zi in care eu asteptam un cunoscut sa ne aduca o comanda de lactate si ma bazam pe el sa o care 200 m prin zapada pana acasa. Avusesem o zi plina si mi-am iesit din pepeni. Am clacat pur si simplu, m-am suparat pe el, nu am mai vrut sa vorbesc la telefon, i-am scris tot felul de lucruri pe chat cum ca ma lasa mereu singura, ca trebuie sa ma descurc singura cand e greu si tot felul de lucruri care ma gandeam eu ca il dor. Un comportament de copil mic asupra caruia o sa dau si explicatii inainte de a va spune ce programe am lucrat.
Conform cartii lui Lise Bourbeau "Cele 5 rani care nu ne lasa sa fim noi insine", intre 1 si 3 ani, in relatia cu parintele de sex opus, copiii pot trai rana de abandon, o rana care ii face sa fie ca adulti disperati dupa atentie, sa faca orice pentru a o primi, se simt parasiti, abandonati, simt mereu nevoia sa li se dea atentie, cauta atentia cu disperare inclusiv prin amentintari sau actiuni puerile, dramatizeaza lucrurile, cauta mereu afectiune iar frica lor cea mai mare este singuratatea. M-am regasit peste 90% in descrierea din cartea lui Lise. La varsta de 1 an parintii mei au avut niste probleme mari in familie, au fost nevoiti sa ma duca temporar sa cresc la tara la bunici. Acolo am avut un mediu iubitor si sanatos, dar trauma de la 1 an se pare ca nu am uitat-o. Dupa ce m-au adus inapoi acasa la 4 ani m-am simtit abandonata de bunicii cu care ma obisnuisem, apoi m-am simtit abandonata de parinti la gradinita...pe scurt, trauma m-a urmarit toata viata, sotul fiind nevoit sa suporte in acest context niste crize monstruoase de gelozie cand eram la inceputul relatiei noastre. Lucrurile s-au mai reglat, am inteles unde gresesc, am incercat sa ma controlez, dar uneori, ca si ieri, am mai scapat cate un "scandal" necontrolat. Si este cunoscut faptul ca atunci cand reactionezi exagerat la o situatie, o faci de regula din cauza unei traume adanci care te-a marcat si care te controleaza.
Ieri mi-am dat seama discutand cu el si recitind mesajele ca eram un caz clasic de abandon - felul in care am vorbit si am reactionat se potrivea perfect cu aceasta trauma. Asa ca am decis sa o controlez eu pe ea, nu ea pe mine. M-am apucat de recitit cartea lui Lise si am extras toate programele pe care le-am putut identifica legate de trauma de abandon. Am gasit 47 de programe din care, in urma testarii, am descoperit ca am 40...cele 7 erau si ele cunoscute, doar ca le mai lucrasem anterior.
Iata ce programe am extras din carte si apoi testat pe mine:
Sunt dependentă de cei dragi
Sunt dependentă de soțul meu
Mă simt abandonată
Mă simt părăsită
Am corpul lipsit de tonus din cauza rănii de abandon
Sunt o victima (lucrat anterior, a iesit cu nu, deci OK)
Am destul NU
Dramatizez lucrurile
Imi place să primesc atenție
Am mereu nevoie de sustinere (a iesit cu nu, deci oK)
Mă tem de singurătate (desi l-am lucrat anterior, a iesit iar cu da)
Sunt dependenta de afectiune (a iesit cu nu, deci OK)
Tot ce fac este pentru a primi afectiune (OK si asta)
Accept greu un refuz
Sunt o persoană insistentă
Sunt manipulatoare
Cea mai mare frică a mea este singurătatea
Mă agăț de alții pentru a le obține atenția
Mă tem că voi fi abandonată
Sunt o persoană tristă
Cea mai intens trăită emoția mea este tristețea
Ma tem de autoritati (a iesit cu nu, lucrata anterior, deci OK)
Mă tem de persoanele autoritare
Sufar de rana de abandon (lucrata anterior, a iesit cu nu, un pic contrariata de rezultat, dar daca a fost lucrata e ok sa fie cu nu - adica am scos programul acesta, dar nu si esenta lui)
Simt că toți mă părăsesc
Trebuie să mă bazez doar pe mine
Când mă sună sotul meu, mă simt importantă
Am nevoie să mă simt importantă
Mă tem ca cei dragi să nu plece de lângă mine
Mă tem să fiu refuzată
Uneori accept ceea ce nu îmi doresc doar pentru a mă simți iubită, dorită sau importantă
Mă tem să nu fiu la nivelul așteptărilor celorlalți
Am mereu suficient NU
Ma tem de un viitor petrecut singura (a iesit OK, probabil lucrat anterior)
Sunt isterică
Mă simt neputincioasă
Trăiesc în umbra celor pe care îi iubesc
Tata mi-a activat rana de abandon
Il iert pe tata pentru rana de abandon NU
Viața e plină de abandon
Rana mea de abandon s-a activat când am fost lăsată la țară la bunici la un an
Plâng ușor
Imi place să atrag mila
Mă agăț fizic de sotul meu
Sunt bine singură NU
Imi place să fiu independentă NU
Caut mereu atenția celorlalți
Lise spune ca aceasta rana poate fi rezolvata in 4 etape: 1. Constientizarea, 2. Revolta impotriva situatiei, 3. Suferinta, resentimentul, 4. Vindecarea
Eu am ajuns la ultima etapa. Inlocuiesc aceste programe cu iubire neconditionata si cu cele de mai jos:
Sunt o persoană independentă
Imi permit să fiu independentă
Merit să fiu independentă
Îmi place să fiu independentă
Mă simt bine să fiu independentă
Imi dau voie să fiu independentă
Merit să fiu independentă
Pot să fiu și independentă și alături de cei pe care îi iubesc
Pot să fiu și independentă și să fiu și alături de cei dragi
Mă simt bine cu mine
Mă simt bine în corpul meu
Mă simt bine în viața mea
Am un corp frumos și tonifiat
Am mereu suficient
Am mereu destul
Stiu sigur că cei dragi vor fi mereu lângă mine
Știu că cei dragi mă iubesc
Stiu că cei dragi mă consideră importantă
Stiu că cei dragi mă iubesc așa cum sunt
Stiu că cei dragi vor fi mereu lângă mine
Sunt o persoană veselă
Cea mai intens trăită emoția mea este iubirea
Sunt o persoană bucuroasă
Sunt o persoană fericită
Stiu că persoanele autoritare nu mă pot afecta
Pot să aleg cui să-i acordă autoritatea
Sunt importantă prin mine însămi
Sunt o persoană importantă
Mă simt importantă în viața mea
Știu că sunt în siguranță să refuz ceea ce nu-mi doresc și că pot fi iubită dorită sau importantă așa cum sunt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.