Dupa cativa ani de lucru intensiv, zilnic cu mine sunt epuizata si rezultatele sunt destul de putin vizibile. Am urmarit cu dedicare, hotarire si disciplina toate programele in care m-am inscris si de care mi-am propus sa ma tin. Theta healing, Codul emotiilor, meditatii, Reiki, sesiuni de introspectie, meditatii ghidate, un pic de yoga, mantre, recunostinta, afirmatii...nici nu le mai stiu pe toate. Si multi bani investiti...in euro. Concluzia - cred ca nimic nu functioneaza pentru ca nu trebuie sa functioneze. Tind sa cred ca urmatoarele informatii cu care am intrat in contact pe diverse cai sunt adevarate:
- seria de filme Matrix, primul si al patrulea in special, arata realitatea , nu sunt fictiune- suntem aici incarnati pentru a hrani cu energie niste specii parazite care ne-au acaparat si ne-au facut sa uitam cine suntem si ce puteri avem de fapt. In general filmele de la Hollywood au rolul de a arata/informa ceea ce se doreste sau ceea ce este deja implementat - nu sunt fictiune marea majoritate. Trecand peste efectele speciale, esenta filmului Matrix este utila de cercetat. Si atunci cand va uitati, luati o pauza si analizati sentimentele pe care le aveti. Va pot spune multe...
- traim intr-o proiectie/holograma a unui zeu nebun si egoist al carui scop este doar sa stoarca de la noi cat mai multa energie, in special negativa. Cartea Universul holografic al lui Talbot dovedeste stiintific si cu nenumarate dovezi concrete, reale ca traim intr-o holograma si ca ne folosim de un creier holografic. Un fel de Holodeck din filmul Star Trek.
- toata creatia de aici este anapoda - pentru ca majoritatea fiintelor sa traiasca, altceva trebuie sa moara, eventual sa sufere mult inainte de a muri. Stim asta, dar ne prefacem ca nu observam. Burgerul nu mai seamana cu animalul din care provine. Si nici veganii nu sunt scutiti...si plantele sunt fiinte.
- mintea ne-a fost data ca sa ne stoarca de energie, sa putem fi controlati, sa ne poata fi interceptate si influentate gandurile, sa ne fie plantate ganduri - totul cu scopul de a ni se extrage energie de calitate cat mai joasa posibil. De asta tot ce vedem in filme, la stiri, in ziare are rolul de a ne mentine mereu in stare de frica. De asta toata noaptea rulam ganduri inutile care ne seaca de vlaga, dar care nu ne folosesc noua concret la nimic si pe care cu greu le oprim. Corpul nostru mental (vedeti cartea cu acelasi nume a lui Powell) se extinde in jurul corpului nostru fizic, intra in contact cu corpurile mentale ale altora atragand ganduri care nu sunt ale noastre. Nu mai amintesc de implanturile eterice pe care le avem - inca greu de dovedit, dar totusi de unde avem atatea vise ciudate, grele, inutile? Eu nu am visat frumos in toata viata mea decat maxim de 1-2 ori. In rest, vise pline de probleme, epuizante...
- in Matrix 4 se specifica clar ca frica si dorintele obsesive sunt cele mai bune sentimente generatoare de energie pentru ei. Acesti ei fiind natii extraterestre care folosesc si inteligenta artificiala in a ne controla. Frica e clar - o vedem si o simtim peste tot in jurul nostru - frica de moarte, de foame, de accidente, de evenimente meteo extreme, de a nu avea bani, de suferinta. Dorintele obsesive se leaga in special de ceea ce ne dorim si nu avem - ni se spune ca nu avem pentru ca nu stim sa atragem ce ne dorim, pt ca avem programe limitative, pentru ca nu suntem pe frecventa a ceea ce ne dorim. Vina e la noi. Prostii! Am lucrat cu theta mii se programe limitative si tot nu am ce imi doream din start. Si cu Codul emotiilor am obtinut ceva cat de cat, dar care a durat vreo saptamana. Pentru ca dorinta mea genereaza energie pt ei. Daca as primi ce vreau, nu mi-as mai dori cu ardoare. Deci...stop dorinta! punem mintea pe pauza si intram in stare de calm. Si asa cand plecam de aici nu plecam cu nimic fizic. Si cred ca unii au tocmai pentru a ne mentine in dorinta, pentru ca crede ca se poate. Si cine are bani, nu are dragoste, cine are dragoste, nu are o casa, cine are o casa, nu are copii...si tot asa. Ni se tot repeta ca nu le putem avea pe toate. De ceee????
- o parte din creaturile acestei lumi sunt aici ca sa ne sacaie, sa ne aduca la disperare, sa ne stoarca de energie...ati avut noaptea in casa un tantar macar? Vi se pare o creatura desavarsita creata cu dragoste menita sa fie iubita si de vreun folos pe aici? Si nu e singura. Va pot da zeci de exemple.
- lumea aceasta este creata pentru suferinta - totul in jur e durere, tristete, corpul ne provoaca durere, gunoiul asta de corp pe care ni se spune ca trebuie sa il pretuim ca e de la d-zeu...da, d-zeul asta nebun care ne tine in inchisoarea asta. Suferinta la oamenii din jur, la animale; suferinta nu ne intareste asa cum suntem invatati ci ne face slabi si fricosi. Sa va vorbesc despre corpul unei femei si de mizeriile prin care trece o mare parte din viata asta? Si de "mandria" ca putem da viata (tot in suferinta bineinteles). Prostii. Mai degraba durerea pe care o provocam altor nefericiti pe care ii aducem aici fara voia lor...
- dam energia noastra tuturor acelor forte pe care le veneram - zei, dumnezei, parazei, fecioare, maici, ghizi, arhangheli, paraarhangheli, sfinti, ingeri. Toti ne spun ca suntem mici, neinsemnati, fara putere. Si toti ne fac sa ne fie frica daca nu ii veneram, ne fac sa ne simtim vinovati. Vom fi pedepsiti daca nu aprindem lumanari, daca nu dam bani, daca nu ne punem in genunchi...
- epuizati si secatuiti de vlaga ne "mancam" (energetic vorbind) intre noi ca sa recuperam un strop din energia pierduta. Ati stat vreodata la semafor in trafic, pe canicula? Ati intrat vreodata intr-un open space intr-un call center unde angajatii vorbesc continuu cu clienti "multumiti"? Ati vazut tati epuizati de vlaga care se intorc acasa de la munca si isi descarca furia si frustrarile pe copii - au am trait-o pe propria piele ani intregi. Ni se spune ca ne alegem familia ca sa invatam, ca totul aici e o lectie - eu cred ca ne este aleasa pentru noi pentru un maxim de suferinta. Si ca trebuie sa ne amintim cine suntem ca sa iesim de aici - nu suntem aici sa invatam ci sa ne amintim ce stiam deja. Cititi Profetiile de la Celestine de James Redfield ca sa aflati despre cele 4 tipologii de hoti de energie (intimidatorul, interogatorul, victima si distantul) pe care le folosim cu totii ca sa ne incarcam cu energie de la ceilalti dupa ce ne-a fost furata energia noastra.
Asa ca am hotarit:
- nu mai am incredere in nici un sfant, parazeu si ultrazeu. La gunoi cu toti. Nu mai dau energia mea nimanui. Nu mai am incredere decat in mine si in cei dragi care sunt langa mine, in acelasi cacao ca si mine din care trebuie sa iesim impreuna. Nici o forta asa-zis "superioara" nu este aici sa ne sustina in vreun fel. Trebuie sa ne gasim puterea si sa iesim de aici singuri si uniti (de asta suntem atat de dezbinati intentionat). Creatorul nostru real nu e aici si ne-a dat tot ce ne trebuie sa ne descurcam. Dumnezeul la care ne inchinam aici, acest nebun care ne urmareste sa ne pedepseasca pentru pacatele noastre nu e decat un fals bolnav, egoist si arogant.
- nu mai accept nici o procedura din domeniul spiritualitatii, nici un ritual, nici bisericesc si nici din orice domeniu asa-zis spiritual - toate sunt furt de energie. Daca erau bune de ceva ma simteam plina de energie, incarcata, pozitiva dupa acesti ani de lucru cu mine. Nu e asa. Ma simt epuizata.
- nu mai rezolv karma nimanui, nu mai cred in minciuni de acest gen. Nu sunt vinovata sa repar nimic, sa vindec neamul nimanui. Am dreptul sa ma bucur, nu sa sufar continuu.
- aleg constient (cand va fi momentul) incinerarea pentru ca doar asa ma rup imediat de tot ce este aici si plec mai usor; evit tunelul de lumina, cunoscuti care trag de mine sa ma convinga sa ma reincarnez aici iar si iar pentru a genera energie pentru paraziti.
- pun mintea si gandurile inutile pe pauza - respiratii ample de minim 5 minute cu expir pe gura par ca opresc gandurile aproape complet - dau o stare de usoara ameteala iar gandurile care alearga aiurea dispar. Cred ca trebuie sa ne bazam mai mult pe sentimente si sa cream cu ajutorul lor si nu pe ganduri care ne sunt manipulate.
- traiesc frumos, ajutand pe altii acolo unde pot si ma bucur de ceea ce am frumos in viata mea.
- opresc toate programele de dezvoltare personala.
Pare deprimant articolul meu? Poate, din perspectiva celui inca implicat in acest "teatru" in care suntem cu totii actori. Depresia este ruptura intre ceea ce vrea sufletul si ceea ce insista ego-ul ca "trebuie facut", norme sociale, spirituale, religioase, reguli. Nu simt depresie. Eu am scris cu calm, cu hotarire, cu usurare ceea ce gandesc. Sunt impacata cu mine si nu mai am nimic de dovedit, de platit, de aratat, nu mai am pe nimeni de multumit. E un sentiment "nemuritor si rece", ca in Luceafarul lui Eminescu. Pentru ca Luceafarul de fapt asta si este - spiritul superior care are perspectiva de ansamblu si care alege sa nu fie implicat in dramele marunte ale acestei lumi (daca tot mi-am "mancat" zilele cu comentarii literare in liceu). Acea stare in care privesti cu detasare la toti si toate.
Va pup,
Geo
.png)